Omul care și-a pierdut memoria la dentist

Omul care și-a pierdut memoria la dentist

Într-o dimineață, în luna martie a anului 2005, William, un soldat britanic aflat în misiune în Germania, s-a trezit și s-a îndreptat către dentist pentru o operație banală de obturare de canal. Zece ani mai târziu, la trezire, în fiecare dimineață, William încă mai crede că este luna martie 2005, că este un soldat britanic staționat în Germania și că va fi în curând condus la dentist pentru o operație de obturare de canal.

Ceva, cu alte cuvinte, s-a întâmplat între momentul de început al operației și momentul în care aceasta s-a încheiat – ceva care l-a împiedicat să reușească să formeze amintiri pe termen lung din ziua de operație dentară. Noile sale amintiri durează doar 90 de minute.

Problema: După operație, William era palid, iar ochii îi erau „goi” și nefocalizați, scriau medicii care au întocmit raportul de caz. Atunci când starea sa nu s-a îmbunătățit după ora 17, el a fost dus la spital, unde a stat timp de trei zile. Acolo, a devenit clar că el și-a pierdut cumva capacitatea de a forma amintiri pe termen lung, era ca și cum creierul lui repornea la fiecare zece minute. În timp ce era în spital, amintirile s-au îmbunătățit un pic, așa că el a căpătat un „interval de conștientizare de 90 de minute”, dar acesta nu s-a îmbunătățit în cei zece ani care au trecut de atunci.

Diagnosticul: simptomele ar sugera că William are amnezie anterogradă, ceea ce înseamnă incapacitatea de a crea noi amintiri pe termen lung, în timp ce amintirile formate înainte de apariția leziunilor cerebrale sunt accesibile în mod normal. Cauza apariției unei astfel de afecțiuni este un mister. Scanarea imagistică nu a arătat, de altfel, nici o deteriorare a regiunilor creierului asociate de obicei cu acest tip de pierdere de memorie. O altă posibilitate: Uneori amnezia anterogradă apare după traume psihologice. Dar soția și medicii lui William nu cred că această descriere se potrivește cazului său, mai ales că, acesta nu a arătat nici un semn care să sugereze existența unor probleme emoționale apărute înainte de pierderea lui de memorie.

Dr. Gerald H. Burgess, specialist în psihologie clinică la Universitatea din Leicester și unul dintre co-autorii raportului de caz, are o teorie, prezentată la BBC în care descrie procedura:

„În general, odată ce experimentăm un eveniment, amintirile sunt cimentate încet pe termen lung prin modificarea unor rețele neuronale bogat inter-conectate. Acest proces de „consolidare”, presupune producerea de noi proteine ​​pentru a reconstrui sinapsele în noua lor formă, fără de care memoria rămâne fragilă și este ușor de alterat în timp. Blocarea acestui tip de sinteză a proteinelor la șobolani îi determină pe aceștia să uite curând tot ce tocmai au învățat. Crucial, 90 minute ar fi de aproximativ perioada potrivită ca această consolidare să aibă loc – la fel ca în cazul lui William, care începe să uite detaliile evenimentului exactu după intervalul de timp de 90 de minute. Mai degrabă decât să manifeste pierderea capacității de formare a amintirilor, creierul lui William pare să pur și simplu să fi pierdut capacitatea de a forma noi capacități.”

Sursa: NYMag

Lasă un Răspuns